Hai să punem de o revoluţie

La noi în ţară oricum e la modă treaba asta cu revoluţiile că doar ne mândrim cu performanţa de a ne ucide conducătorul în ziua de Crăciun.

După părerea mea paharul s-a umplut odată cu noile reduceri de salarii, pensii, alocaţii dracu' să le ia pe toate. O singură întrebare îmi pun : celor din clasa politică nu le e ruşine de performanţele lor din cei 5 ani de guvernare ?

Degeaba facem noi greve, protestăm, facem petiţii on-line, nu mai bine ne adunăm noi aştia pe care ne-a afectat criza, sau mai simplu nu mai bine punem de o revoluţie mai ceva ca în 89' şi devastăm Casa Poporului şi le batem şi fălcile de sofa demnitarilor. Şi un lucru care mi se pare şi mai absurd : un parlamentar/demnitar are la dispoziţie pentru a se deplasa pe teren 250 litri de motorină/benzină, dacă facem un calcul simplu 250 de litri ar veni cam 1000 de lei zilnic. Da' ăştia pe unde pula mea se plimbă cu maşinile, la vreme nu fac ei turul ţării într-o zi sau ba nu am uitat ei nu ştiu să meargă cu maşina "la consum" cum fac eu şi mulţi alţii ca mine că ei îşi permit pe banii mei sa bage benzină la tot neamu'.

Nu mai dezvolt nimic că deja m-am scârbit de ea politică si de ai ei actori. Eu ca mândru cetăţean al acestei ţări nu îmi doresc decât să mă mut în Canada ca să îmi deschid spălătorie auto.

E greu să fii mare

Eu acum la început de drum îmi dau seama că viaţa poate fi mult mai grea decât m-am aşteptat vreodată. Dar azi s-a întâmplat evenimentul suprem pe luna asta, şi anume să fiu mai explicit ajung acasă după porţia zilnică de sport, mă pun ca tot românu' să mă uit la ştirile de la ora 5, şi de aici toate iau o întorsătură neaşteptată când mama vine lângă mine şi mă întreabă pe un ton calm şi matern "Cum mai e viaţa ta copile?"... Deci pot să zic că în momentul ăla mi-a venit sa răbufnesc în plâns, am fost un laş când i-am spus că "o duc la fel bine ca întotdeauna". Dacă era să fiu sincer i-aş fi spus că aş da orice să redevin copilul ăla inocent şi nevinovat de la 6 ani, copilu' ăla care îşi dorea atât de mult să se facă mare dar care habar n-avea de greutăţile ce aveau să îi cadă în spate peste noapte... Deci mamă dragă, mă jur că o să îmi fac temele tot timpul doar ca să-ţi spună doamna învăţătoare numai cuvinte de laudă la adresa mea, promit că nu o să mai fac mofturi la masă şi că mănânc orice îmi pui în farfurie oricât de hidos şi de scârbos ar arăta, promit că nu o să mai beau apă rece după ce vin încălzit şi transpirat de la fotbal, promit că o să te ajut la curăţenie tot timpul doar ca să îţi uşurez munca ca mai apoi să îmi poţi face clătite cu gem de caise, promit că fac orice mamă doar să fiu copilul ăla nevinovat şi ascultător şi să am din nou 6 ani.

Şi că tot veni vorba de dorul de copilărie, aşa am un chef să mai joc un tenis cu piciorul în faţa blocului cu băieţii, să joc o ascunsea, să sar coarda cu fetele, să merg la cămin şi să ne lase doamna educatoare să ne jucăm cu maşinuţele alea faine sau să mă mai rog de mama sa îmi dea bani de îngheţată.