miercuri, 2 iunie 2010

Hai să punem de o revoluţie

La noi în ţară oricum e la modă treaba asta cu revoluţiile că doar ne mândrim cu performanţa de a ne ucide conducătorul în ziua de Crăciun.

După părerea mea paharul s-a umplut odată cu noile reduceri de salarii, pensii, alocaţii dracu' să le ia pe toate. O singură întrebare îmi pun : celor din clasa politică nu le e ruşine de performanţele lor din cei 5 ani de guvernare ?

Degeaba facem noi greve, protestăm, facem petiţii on-line, nu mai bine ne adunăm noi aştia pe care ne-a afectat criza, sau mai simplu nu mai bine punem de o revoluţie mai ceva ca în 89' şi devastăm Casa Poporului şi le batem şi fălcile de sofa demnitarilor. Şi un lucru care mi se pare şi mai absurd : un parlamentar/demnitar are la dispoziţie pentru a se deplasa pe teren 250 litri de motorină/benzină, dacă facem un calcul simplu 250 de litri ar veni cam 1000 de lei zilnic. Da' ăştia pe unde pula mea se plimbă cu maşinile, la vreme nu fac ei turul ţării într-o zi sau ba nu am uitat ei nu ştiu să meargă cu maşina "la consum" cum fac eu şi mulţi alţii ca mine că ei îşi permit pe banii mei sa bage benzină la tot neamu'.

Nu mai dezvolt nimic că deja m-am scârbit de ea politică si de ai ei actori. Eu ca mândru cetăţean al acestei ţări nu îmi doresc decât să mă mut în Canada ca să îmi deschid spălătorie auto.

marți, 1 iunie 2010

E greu să fii mare

Eu acum la început de drum îmi dau seama că viaţa poate fi mult mai grea decât m-am aşteptat vreodată. Dar azi s-a întâmplat evenimentul suprem pe luna asta, şi anume să fiu mai explicit ajung acasă după porţia zilnică de sport, mă pun ca tot românu' să mă uit la ştirile de la ora 5, şi de aici toate iau o întorsătură neaşteptată când mama vine lângă mine şi mă întreabă pe un ton calm şi matern "Cum mai e viaţa ta copile?"... Deci pot să zic că în momentul ăla mi-a venit sa răbufnesc în plâns, am fost un laş când i-am spus că "o duc la fel bine ca întotdeauna". Dacă era să fiu sincer i-aş fi spus că aş da orice să redevin copilul ăla inocent şi nevinovat de la 6 ani, copilu' ăla care îşi dorea atât de mult să se facă mare dar care habar n-avea de greutăţile ce aveau să îi cadă în spate peste noapte... Deci mamă dragă, mă jur că o să îmi fac temele tot timpul doar ca să-ţi spună doamna învăţătoare numai cuvinte de laudă la adresa mea, promit că nu o să mai fac mofturi la masă şi că mănânc orice îmi pui în farfurie oricât de hidos şi de scârbos ar arăta, promit că nu o să mai beau apă rece după ce vin încălzit şi transpirat de la fotbal, promit că o să te ajut la curăţenie tot timpul doar ca să îţi uşurez munca ca mai apoi să îmi poţi face clătite cu gem de caise, promit că fac orice mamă doar să fiu copilul ăla nevinovat şi ascultător şi să am din nou 6 ani.

Şi că tot veni vorba de dorul de copilărie, aşa am un chef să mai joc un tenis cu piciorul în faţa blocului cu băieţii, să joc o ascunsea, să sar coarda cu fetele, să merg la cămin şi să ne lase doamna educatoare să ne jucăm cu maşinuţele alea faine sau să mă mai rog de mama sa îmi dea bani de îngheţată.

luni, 31 mai 2010

Recunosc...Sunt un ciudat

Aş începe prin a spune că măcar am bunul simţ şi tăria de caracter necesară unei confesiuni ca asta (hai să îi zicem confesiune online). Deci să începem cu începutul, trec printr-o perioadă mai penală sau hai sa îi spunem mai simplu nasoală nasoală, adică simt eu că Dumnezeu s-a supărat pe mine pentru că am fost prea rău în ultima vreme. Toate îmi iasă pe dos îmi vine să îmi şi bag pula când dau câte un "rateu". Aşa că am abuzat de plămânii mei la maxim, am băgat ţigări una după alta (2 pachete minim pe zi), am dat-o pe acordurile fine ale celor de la Talisman, piese pe care sincer îti vine să îţi dai lame imediat. Altă soluţie mai bună nu am găsit. Şi acum nu cred că exista vreun bărbat care sa nu fi ascultat vreo piesa tristă după o despărţire/dezamăgire din partea persoanei iubite, să nu fim ipocriţi.

Dar în această perioadă de convalescenţă psihică am avut o revelaţie, exact cum ziceau băieţii de la Paraziţii "am avut o revelaţie...să nu ai încredere în femei şi în frânele de dacie". Deci să-mi bag organul copulator dacă mai pot avea încredere în vreo femeie, am luat câteva ţepe ca să mă învăţ minte.

Şi ca să reluăm titlul, recunosc că sunt ciudat pentru activităţile de mind-retarded enumerate mai sus, dar asta e...Ăsta-s eu

marți, 18 mai 2010

Vremea pulii

De câteva zile în micuţul nostru orăşel, care dacă nu stiaţi nu are poliţie are şerif şi biblioteca îi şi gară, se petrece un fenomen ciudat şi anume cred că îi cea mai de căcat lună mai posibilă. Deci plouă şi bate vântul de sâmbătă. Să-mi bag parcă îi primăvară, tre' să fie soare, să meargă lumea la bazin, să bubuie muzica în boxe, chef, paranghelie alea alea. Dar în schimb noi am primit de la Cel de Sus numai ploaie, vânt şi noroi.

Pe o asemenea vreme cum dracu' să îţi mai vină pofta de viaţă, cum să mai zâmbeşti ? Dacă mai asculţi şi Talisman (în cazul meu) îţi vine să îţi tai venele cu satârul.

Şi la prognoza meteo pe următoarele zile am văzut ca plouă până prin 25 mai. Numai bine cu ocazia asta învăţ pentru bac.

Eu mă duc să fac dansul ploii, cine ştie poate dă Dumnezeu şi nu mai plouă. Dacă mai scriu ceva pe blog în următoarele 72 de ore înseamnă că încă mai trăiesc, în caz contrar înseamna ca mi-am retezat venele cu flexul.

vineri, 14 mai 2010

SuperEroi

Astazi m-am procopsit cu o leapsa foarte misto de la dragul si scumpul meu coleg George (Jorjh).

Treaba e foarte simpla trebuie sa prezint super eroii mei preferati. Asa ca sa-i dam bataie.

Pe primul loc in topul meu nimeni altul decat :

1. Tony Montana a.k.a Scarface : Asta nu e chiar un super erou, dar se comporta ca unul. Asta e tipu' ala care are coaiele mari si tupeu peste limita, cei care au vazut filmul stiu despre ce e vorba. Si ca sa inchei cu Tony Montana pot sa zic ca e un personaj complex, un tip abil care reuseste sa ajunga unul dintre cei mai mari traficanti de droguri ai Americii din anii '80.

Locul doi in top ii revine lui:

2.Batman : Asta mi-a placut de cand eram mic, ma uitam la desenele cu batman, am vazut filmul, aveam figurine cu Batman, am avut orgasm cand am jucat Batman : Arkham Asylum (sau cum dracu se scrie), deci asta pot sa zic ca e printre cei mai tari super eroi.

Si pe ultimul loc, dar nu cel din urma :

3. Superman : Asta cred ca e pe pula lui si atunci cand sta in picioare. De mic imi doream sa am pijamale cu Superman, sa am costum de Superman. Clark Kent asta cu nume de tigari ii chiar tare, un fel de idol la femei. Dupa parerea mea cred ca Superman ii cel mai tare super erou, chiar daca e pe locul 3 el cred ca a fost printre primii super eroi de la Hollywood.

Leapsa asta merge mai departe neaparat la Makavelis , lui Popescu ca nu a mai scris de mult pe blog si lui Paul.

joi, 13 mai 2010

In perioada de criza sa fim patrioti...NOT !!!

Incep prin a spune ca de curand am ajuns la concluzia ca noi romanii suntem cei mai "caliti" oameni de pe planeta, neam de neamu' lui nu a mancat atata "futai" politic cum am mancat noi in astia 20 de ani de democratie. Ma, eu cred ca sa-mi bag pula (scuzati-mi limbajul trivial) era mult mai bine cu Ceausescu, locu' de munca era loc de munca, si era si asigurat, casa era casa, leafa era leafa, mai nasol cu mancarea dar totusi era mult mai echitabil.

Dar asa ne-am modernizat si noi ne-am dat pe democratie si acum ne vine sa ne sugem pula la propriu cand vedem ca preturile sunt tot mai mari, salariile tot mai mici, traiul in tara asta devine mai dificil pe zi ce trece...Eu cred ca o sa ajungem ca la Ultimate Survival intr-un final, o sa ne chinuim sa supravietuim daca dragii nostrii politicieni nu o sa inceteze cu furtul banilor publici si a bugetului de stat. Si ca suntem la capitolul politicieni, saptamana asta am vazut si eu pe un canal deasta de stiri fantoma ca Baselu', Nuti Udrea, Emic sau Emil Boc in semn de solidaritate isi vor dona salariul pe un an bugetului de stat, ce frumooos. Ba nu e frumos, e chiar dezgustator iti vine sa ii scuipi intre ochi cand auzi asemenea afirmatii. Deci exista oameni atat de dezaxati incat sa creada ca astia fac un bine daca isi doneaza salariile lor de 4000-5000 de lei, cred ca ei vor fi foarte afectati, cred ca Baselu' si grupul lui de pupincuristi stau in salariul lor...Sa fim seriosi...

Asta se intampla intr-o tara unde nu toti isi folosesc capu' ala bun atunci cand vine vorba de luat decizii. Pentru pulimea care l-a votat pe Marinar trebuie sa traga o tara intreaga.

miercuri, 5 mai 2010

Sa o ajutam pe Beatrice sa fie un copil cu copilarie



Numele : Beatrice – Maria Onac

Data naşterii: 15 august 2008

Localitatea de domiciliu: Alba Iulia, Alba, România

Ce s-a întamplat? Hemoragie cerebrală datorată suferinţei fetale şi naşterii premature


Maria Beatrice este o fetiţă de 1 an şi 9 luni, ce s-a născut de Sf. Marie Mare, cu grave probleme de sănătate, încă de la naştere. Când i-au aratat-o tatălui ei, i-au zis : “ asta-i broasca ta!”. Şi chiar aşa arată, ca o broscuţă, cu nişte picioruşe lungi şi foarte subţiri: avea 1.600g şi 31 de săptămâni.

Diagnosticul la ieşirea din maternitate : SDR formă severă. Pneumonie congenitală.Sepsis neonatal. Hepatită acuta colestatică. Hemoragie intraventriculară gr. I .Bronhodisplazie uşoară. Nou născut afectat de oligohidromnias. Nou născut cu greutate mică la naştere. Asfixie obstreticală. Anemia prematurităţii. Retinopatia prematurităţii.

Când mi s-a rupt “apa”, am plecat la Urgenţe Alba , de acolo la Cluj, unde am stat 5 zile în monitorizare, ca să i se matureze plămânii micuţei.

Imediat după cezariană, fetiţa a fost intubată şi i-au administrat antibiotice şi alte medicamente. De la început a fost o lupta grea: lupta cu moartea. Era să se întâmple de mai multe ori, chiar o data sub ochii mei, cand a încetat să mai respire şi medicii au năvălit in salon să o resusciteze. Am părăsit spitalul dupa două luni, când avea 2.500 g şi o stare generală bună.

Semnele bolii au apărut mai tarziu, pe la varsta de 3-4 luni. Mergeam lunar la control, eu le spuneam medicilor că nu-şi deschide mânuţele şi nu-şi ţine capul drept şi nu apucă jucăriile. Mi-au zis să am răbdare, că este prematură şi va recupera. Dar n-a fost să fie aşa.

La 5 luni am fost din nou la neurolog şi de data asta lucrurile au devenit clare: diagnosticul era de Tulburare de coordonare centrală cu elemente extrapiramidale. Evoluţia ei se oprise undeva pe la vârsta de 2-3 luni.

A început o nouă luptă: cea de recuperare. Ne-am internat şi am inceput kinetoterapia la Cluj şi apoi la Sibiu. De un an de zile mergem în continuare alternativ, la Cluj/Sibiu, iar între internari facem acasă kinetoterapie, cum m-au învăţat terapeuţii. Progresele sunt însă minime. Schimbarea diagnosticului s-a făcut în ianuarie 2010, cand am citit îngrozită pe biletul de ieşire de la Sibiu: Paralizie cerebrală infantilă. Tetrapareză spastic-diskinetică. Retard global de dezvoltare (4-9 luni).

Ce este de făcut?


Deci avem o fetiţă care sta pe spate, nu sta în funduleţ, nu vorbeşte, prinde cu dificultate cu mânuţele. Pe toţi medicii i-am întrebat dacă va umbla şi va vorbi, şi mi s-a răspuns că asta e cel mai greu de spus. Noi nu putem renunţa la luptă, facem totul pentru micuţa Beatrice să o ajutam, căutăm o cale pentru ea. Şi astfel am descoperit prin oameni inimoşi, o clinică în Germania unde se face implant cu celule stem adulte.

Este altceva decât se face în China. Celulele stem se extrag din măduva osoasă a pacientului şi i se reinjectează în coloană, după o prelucrare prealabilă. Procedura costă însă 10.000 euro, dar sunt prea mulţi bani pentru noi. Ce nu face o mamă pentru puiuţul ei?

Gândul că Beatrice ar sta într-un scaun cu rotile şi ar bângui nişte sunete, ne îngrozeşte. Cea mai mare bucurie de-a avea un copil s-a transformat în cea mai mare tristeţe de-a o vedea chinuindu-se o viaţă. Însa Dumnezeu e bun şi ne ajută şi nouă, pentru ca a iubit-o atunci cand n-a lăsat-o să moară. Pentru noi fiecare gest nou pe care îl face, cât de mic, este o bucurie imensă. Dacă a reusit să agaţe cu doua degete o jucărie, e o bucurie: ” Bravo, fetiţa mamei! “

În iunie anul acesta am fost admişi pentru tratament recuperator la o clinică din Ucraina, dar şi aici costă în jur de 3.000 euro. Oameni buni şi generoşi ne ajută deja cu sfaturi, ne pun în legătură, asociaţia “Salvează vieţi” ne sprijină şi ne susţine, de asemenea colegii de la locul de muncă şi nu în ultimul rând, familia. Dacă nu ne ajută comunitatea, cine să ne ajute? Vă rugăm, alăturaţi-vă cu cât de puţin, ajutaţi-o pe Beatrice să nu îşi piardă copilăria şi zâmbetul de copil!

Mulţumim tuturor celor ce se alătură nouă şi ne ajută în această campanie umanitară,

Familia Sebastian, Iulia, Larisa şi Beatrice Onac

e-mail: iuliaonac@yahoo.com

AJUTAŢI-O PE BEATRICE SĂ FIE UN COPIL CU COPILĂRIE !

Pentru donaţii: la banca BRD am deschis două conturi:

RO14BRDE010SV23432230100 în RON

RO54BRDE010SV23432400100 în EURO