luni, 31 mai 2010

Recunosc...Sunt un ciudat

Aş începe prin a spune că măcar am bunul simţ şi tăria de caracter necesară unei confesiuni ca asta (hai să îi zicem confesiune online). Deci să începem cu începutul, trec printr-o perioadă mai penală sau hai sa îi spunem mai simplu nasoală nasoală, adică simt eu că Dumnezeu s-a supărat pe mine pentru că am fost prea rău în ultima vreme. Toate îmi iasă pe dos îmi vine să îmi şi bag pula când dau câte un "rateu". Aşa că am abuzat de plămânii mei la maxim, am băgat ţigări una după alta (2 pachete minim pe zi), am dat-o pe acordurile fine ale celor de la Talisman, piese pe care sincer îti vine să îţi dai lame imediat. Altă soluţie mai bună nu am găsit. Şi acum nu cred că exista vreun bărbat care sa nu fi ascultat vreo piesa tristă după o despărţire/dezamăgire din partea persoanei iubite, să nu fim ipocriţi.

Dar în această perioadă de convalescenţă psihică am avut o revelaţie, exact cum ziceau băieţii de la Paraziţii "am avut o revelaţie...să nu ai încredere în femei şi în frânele de dacie". Deci să-mi bag organul copulator dacă mai pot avea încredere în vreo femeie, am luat câteva ţepe ca să mă învăţ minte.

Şi ca să reluăm titlul, recunosc că sunt ciudat pentru activităţile de mind-retarded enumerate mai sus, dar asta e...Ăsta-s eu

Un comentariu:

Makavelis spunea...

lasa, daca te ajuta cu ceva, sa stii ca toti "coiosii" au trecut la un moment dat prin asa ceva. Atata vreme cat nu o dai in emoisme, Maka e alaturi de tine (pe undele internetului, ce-i drept) si de suferinta ta dubioasa :)

Trimiteți un comentariu